„Omul trăiește în mod normal în Singurătate. Pentru a evita Singurătatea, el inventează tot felul de relații, prietenii, organizații, partide politice, religii și multe altele. Dar de fapt îi este foarte frică să fie singur. Singurătatea este o gaură neagră, ceva întunecat, o stare negativă aproape la fel de înspăimântătoare precum Moartea… ca și cum ai fi înghițit de însuși Moartea. Pentru a evita aceasta, fugi și te refugiezi în prezența altei persoane, doar ca să poți ține pe cineva de mână și să simți că nu ești Singur… Nimic nu doare mai rău decât Singurătatea.
Dar, problema este că fiecare relație care are la bază teama de Singurătate nu va fi o experiență fericită, pentru că și cealaltă persoană stă alături de tine doar din Teamă. Amândoi numiți asta Dragoste. Fiecare vă păcaliți atât pe voi cât și pe celălalt. E vorba de Teamă iar Teama nu va fi niciodată o sursă de Iubire. Doar cei care iubesc sunt plini de curaj; doar cei care iubesc sunt capabili să fie singuri, și să fie fericiți în această situație. Dorința lor de a fi alături de altcineva a dispărut iar ei sunt împăcați cu Solitudinea lor…
În ziua în care vei decide că toate aceste eforturi sunt în zadar, că Singurătatea ta a rămas neatinsă de eforturile tale, momentul este unul în care vei înțelege. Atunci va mai rămâne un singur lucru: să vezi dacă Singurătatea este un lucru de care trebuie să te temi ori e însuși natura ta. Atunci, în loc să fugi încontinuu de ea, alegi să închizi ochii și te vei arunca în brațele ei. Deodată noaptea se sfârșește și un nou răsărit îi ia locul… Singurătatea se transformă în Solitudine.
Solitudinea e însuși Natura Umană. Te-ai născut singur, vei muri singur. Și trăiești singur fără a înțelege Solitudinea, fără a fi conștient de ea. Interpretezi în mod greșit Solitudinea ca fiind Singurătate; aceasta este o simplă neînțelegere. Tu îți ești Suficient.”
― Osho
